Pretext pentru noi observații:
Postarea pe Facebook a articolului 7 motive pentru care nu merg la UNTOLD, a generat multă respingere și chiar batjocură. Refrenul general a fost legat de autoasumarea superiorității morale de către autor și alte aluzii mai mult sau mai puțin explicite la fanatism religios retrograd. Alții au preferat doar să râdă, fără să încerce să invalideze poziția asumată de articol. În fond, nimeni nu își pune capul cu proștii, mai ales cu fundamentaliștii? Totuși, așa cum au spus mulți dintre comentatori: “Fiecare are dreptul să facă ce vrea!” și nimeni nu neagă asta, mai ales într-un stat modern, însă consecințele pe care le are un astfel de festival, ne privesc pe toți ca și societate. Nu mă îndoiesc de lucrurile pe care le-am scris în articolul menționat, însă mi-am permis să îmi adresez câteva întrebări legate de ce anume m-ar putea motiva să merg la UNTOLD, iar apoi să reflectez la ele. În rândurile următoare voi încerca să răspund la ele.
1. Ar putea oare o provocare din partea unei persoane pe care o cunosc să mă atragă suficient de mult pentru a participa? Acuzat că sunt doar un observator detașat, că mă feresc de experiență, că nu mă las contaminată de viață, de parcă distracția și senzualitatea m-ar pângări? Sunt astfel de motive plauzibile pentru mine, pentru ca măcar să mă gândesc la cum ar fi să merg Untold 2024?
Cred că o astfel de provocare m-ar pune la modul real pe gânduri. E adevărat că sunt o fire orgolioasă și nu îmi place să fiu acuzat de lașitate, însă nici nu pot să spun că m-a crescut mama doar în puf bisericesc și mi-am ars adolescența așteptând pe la moaște, cum mi-au urat unii din cei care au reacționat la articol. Am mai mers și eu pe la concerte. I-am văzut pe cei de la Iron Maiden, pe cei de la Alternosfera, Zdop și Zdup, The Motans, Carla’s Dream, Roua etc. Mi-am uitat și eu câteva nopți albe, datorită alcoolemiei din sânge, dansând chiar și pe manele pe la majorate și petreceri. Prin urmare, nu consider că nu am gustat și eu puțin din ceea ce propune Untold-ul. Are gust bun, până ce nu mai are. Până când miza a tot ce se întâmplă acolo, devine nesemnificativă. E adevărat, este nevoie să găsești o altă consolare, de o altă natură, pentru a face schimbul. Pentru a nu mai fi interesat de ceea ce are Untold-ul să ofere, este nevoie să obții plăcere consistentă într-un alt fel. Cât despre mine, nu mai caut astfel de contexte, pentru că mi-am găsit bucuria în prezent, în Prezența Lui Dumnezeu, nu în transa colectivă. Nimeni nu neagă, dacă prezentul și prezența din el nu sunt suficiente, este nevoie de stimulare pentru a copleși senzorial instatisfacția. Pentru mine este simplu! Să contemplu realitatea și să cultiv prezența Lui oriunde aș fi, pe lângă că îmi umple ființa de odihnă și plăcere profundă, mă eliberează de plata unor astfel de contexte, pentru că fiind aici unde sunt, acum, este suficient. Nu ofer nimic ca să fiu transportat într-un ținut magic, realitatea este bucuria pe care o am. Plătesc un preț, e adevărat, orice formă de libertate, cere renunțarea la alta, însă nimic nu poate cumpăra, ceea ce Dumnezeu oferă. Nu condamn pe nimeni, din contra, spun că e logic ce faceți, e logic să căutați satisfacția. Precum spunea și Sf. Augustin: “Ce caută un bărbat când merge la o prostituată? El îl caută pe Dumnezeu!”. Însă vă doresc la toți să gustați bunătatea și bucuria Lui Dumnezeu. Ce altceva vă pot dori mai bun?!
Închei prin a spune că da, mi-ar plăcea să experimentez într-o zi cum e să fii într-o astfel de mulțime. Mărturisesc, sunt un spirit aventuros, dar sunetul mă omoară. Cred că între timp voi opta pentru un meci U Cluj – CFR.
2. Oare dorința și curiozitatea de a mă expune la stimuli așa de intenși, pentru a putea să fiu luat în posesie de către experiență, să fiu chiar dansul și nu doar dansatorul, după cum ar zice unii misticii, ar reuși cumva să mă convingă?
Nu e vorba despre faptul că nu cred în pierderea controlului. Cred că există nevoia de extaz și abandonare experiențială. Trăiri care pentru cineva aflat în afara situației, pot să pară iraționalități afective, lipsite de luciditate și spirit critic. Însă ceea ce este realmente important pentru mine, este pierderea controlului în mod voluntar cu cineva de încredere. Orice facem ne afectează, este inevitabil, cu atât mai mult experiențele extatice și contextul social în care ele au avut loc.. Prin urmare, întotdeauna când mă voi deschide liber față de pasiune și tot ce înseamnă celebrarea vieții prin corp, voi cultiva premergător o relație de încredere împreună cu cei care vor participa împreună cu mine la experiență. Tot ce ține de senzația de plăcere corporală ne deschide simultan și față de fenomenul erotic, care ține de imaginar și fantezie, iar aici vorbim despre ce hrănesc în mine ca și predispoziție a psihicului meu. Pentru că îmi iubesc soția și o aleg pe ea în fiecare zi la modul activ, mă voi lăsa luat în posesie de experiența extazului doar împreună cu ea. Asta nu înseamnă doar sexualitate, de parcă Untold-ul ar fi ceva petrecere masivă pentru nudiști, ci tot ce ține de angajarea mea prin intermediul corpului în ritm, dans și muzică cu scopul plăcerii senzoriale. La asemenea intensitatea a stimulilor, deschiderea mea față de eros, scapă oricărei cenzuri raționale. Multe ne deschid față de eros, mai ales în ziua de astăzi când marketingul devine tot mai pornografic, însă conștient voi alege iubirea zi de zi. Pentru mine este simplu, știu cine sunt și pe cine vreau să iubesc!
3. Oare tentația de a mă elibera de judecata critică și dorința de mă lăsa omogenizat în marele trib uman, m-ar atrage la Untold 2024? În fond, nu aș face nimic altceva decât să îmi suspend temporar inhibițiile obișnuite și să mă las dizolvat în ritm împreună cu alții, iar asta într-un mediu sigur și controlat.
Nu sunt un sfânt și nu am atins nici o stare de beatitudine. Sunt un om pătimitor, dacă e să vorbesc precum un ortodox, pentru că de multe ori fac tâmpenii ca să pot simți că aparțin, tâmpenii de care mă rușinez mai târziu. Nimănui nu îi place excluderea, ostracizarea, însă, de multe ori, nevoie noastră de a fi parte poate să contrazică nevoia noastră de a ne asuma un adevăr individual dincolo de grup. Am comis-o și m-am dezis de multe ori prin acțiunile mele de lucrurile pe care le-am asumat în dreptul meu, nu e nici un secret! Nevoia de apartenență este înrădăcinată în fibra ființei noastre și ea este într-o luptă cu nevoia noastră de individualitate. Este morala cea care ne condamnă individualismul și ni-l critică pentru a putea astfel să simțim că aparținem acelui grup de oameni care sunt valoroși, cei care se gândesc și la alții. Tot conștiința morală este cea care ne amintește când ne-am trădat pe noi înșine pentru a aparține altora și am demisionat din comunitatea celor asumați până la capăt cu cine sunt ei. Nu ar fi oare plăcut să abandonăm această conștiință morală și să ne resetăm preferințele în grup, pentru ca apoi să nu mai existe nici un conflict între noi și comunitate? Ar fi o minunată lume nouă, ar zice unii… Însă ar fi și infernul a tot ce înseamnă unicitate și libertate personală. Prefer să fiu diferit și să mă lupt cu durerea de a fi respins, decât să fiu aprobat, însă nu pentru că sunt convingător, ci pentru că adevărul meu este și singurul adevăr pe care cei din grupul meu îl validează. Nu vom fi o comunitate, dacă nu vom învăța să fim persoane individuale. Însă, între persoane există spații, goluri unde fiecare poate să fie el, bucurându-se de sine, sau chemându-i pe ceilalți în intimitatea sa. Fiecare este liber să fie el, să fie împreună cu alții care îl doresc pentru cine este el cu adevărat sau să îl respingă în mod liber, pentru că nu sunt obligați să îi prefere opțiunile. Nu voi merge la Untold pentru a mă lăsa revrăjit de zeița mamă, cea care ne-a născut pe toți și în cărui pântece de pământ ne vom întoarce. Ce bine că ești, ce mirare că sunt, după cum spune poetul Nichita Stănescu [1], și doresc decât așa să și rămână. Pentru că până eu și tu vom fi un noi, avem de parcurs un drum, un drum care cere timp, vulnerabilitate și viață reală trăită împreună. În mine nu există nici cea mai mică dispoziție, pentru a mă droga cu minciuna incluziunii, fără să plătesc prețul realității, prețul vieții mele trăite alături de altul, cel pe care sunt nevoit să îl cunosc și să trăiesc alături de el și diferențele lui. Nu doar să o ard la greu câteva zile cu niște străini. Incluziunea este seducătoare, cât timp nu trebuie să îi plătești prețul real al diferențelor dintre noi.
În loc de concluzie:
Nu judec pe nimeni care caută plăcerea la Untold, sentimentul plăcerii e un dar divin. Spun doar că eu nu aș mai căuta-o acolo. Nu anatemizez tineretul, însă dacă este ceva care mă face să vorbesc, chiar cu prețul de a fi incomod, este dorința de a afirma răspicat că există plăcere dincolo de orizontul sex, drugs and rock n’ roll, ceva real și consistent, ceva pe care experiența nu o epuizează. Toți facem alegeri, alegeri despre care ne place să credem că sunt libere, în fond aceasta este natura vieții. Însă atunci când vom alege acest an să mergem la Untold, merită să ne punem o întrebare simplă: pot să nu merg la Untold și să nu simt frustrarea că am ratat ceva valoros? Pentru că dacă răspunsul este nu, asta înseamnă atunci că nu avem ceva care să ne ofere satisfacție mai mult decât o fac cei de la Untold. Și dacă nu avem, înseamnă că suntem constrânși să ne satisfacem cu acel tip de plăcere, altfel nu am experimenta frustrare. Mai mult, dacă suntem constrânși înseamnă că nu suntem liberi, liberi să mergem la țară și să șifonăm iarba, cât timp muzica bubuie la Untold. Atunci ce înseamnă să fim liberi? Înseamnă oare mai mult decât să facem ceea ce credem că ne satisface? Este libertatea mai mult decât acea plăcere care ne constrânge irezistibil?
La astfel de întrebări vom răspunde cu alte ocazii, până atunci să mai șifonăm iarba și să mai scărpinăm puțin potecile. Acolo în natură, în acel loc unde greierii te concertează vrei nu vrei, poți să îți pui următoarea întrebare pe gratis: Ce înseamnă să fii liber?! Ce înseamnă să fii liber să nu te duci la Untold?
Bibliografie:
[1] https://www.nichitastanescu.eu/opere/poezii/ce_bine_ca_esti.html
