- Cum putem repera narcisimul în noi, dar și în alții?
În primul rând un narcisic nu admite, sau are o tendință foarte puternică să nu admită că a greșit. O persoană care suferă de narcisism va avea o părere mult mai bună despre sine, decât ar fi realist. El poate chiar avea așteptarea să fie recunoscut și respectat de către ceilalți dincolo de statutul său social. Se asociază mereu cu persoane de succes sau care sunt cotate pozitiv, asociind valoarea acestora cu valoarea sa. Este înclinat să se considere pe sine superior față de ceilalți. Caută mereu atenția și validarea celorlalți. Se simte îndreptățit să procedeze mereu în avantajul său și are tendința să fie extrem de controlator. Manipulează și induce sentimente de vinovăție în partenerii de relație, fără să se simtă părere de rău.Are o capacitate pentru empatie foarte scăzută, ceilalți fiind mereu periferici intereselor sale. Atunci când se simt eclipsați de alții pot deveni foarte geloși, fie că este vorba de posesiuni materiale, statut etc.Incapabili de iubire necondiționată, nu pot să oferă fără poată să cuantifice investiția în baza unui interes direct. Trăiește o stare de insatisfacție constantă în toate relațiile pe care le are, în cele din urmă nimeni nu se ridică la înălțimea standardelor sale. De multe ori are relații scurte și intense, care sunt lipsite de profunzime, fiind incapabil de o conexiunea reală și autentică. Din punct de vedere erotic narcisiștii sunt fie senzuali, fie intelectuali. Primii își pun în lumină mereu corpul, așteptând validare și atenție pe baza trăsăturilor lor fizice, pe când cei intelectuali se pun în valoare etalându-și intelectul propriu și epatează pedant ori de câte ori au ocazia. Dincolo de aroganța care însoțește auto îndreptățirea specifică, un narcisist va avea mereu probleme și cu invidia. El consideră că aprobarea și atenția dată celorlalți îl privează de ceea ce este de drept al său, iar dacă cineva primește aceste lucruri, el nu va obține suficient din ceea ce își dorește.
- Soiuri de narcisiști:
2.1 Răsfățatul:
Acest prim subtip narcisic este nimeni altul decât acel copil alintat de bani gata, deși nu întotdeauna. Nu le pasă de ceilalți, îi strivesc sub ambițiile lor și îi tratează precum pe obiecte. Nu sunt capabili să fie înțelegători cu problemele altora, fiind profund lipsiți de empatie. Relațiile lor sunt profund dezechilibrate, iau tot ce pot din ele și oferă prea puțin înapoi. Nu este capabil de conexiuni reale, autentice, de multe ori este părăsit chiar și de familie, prieteni sau parteneri, deoarece interacțiunile cu el sunt preponderent abuzive și toxice.
2.2 Dependentul
Dependentul este victima neasumată perfectă. Nu are grijă de el și se așteaptă ca alții să îi poarte de grijă. Are pretenții continue și îi obosește pe cei din jur cu problemele sale carte trebuie rezolvate. Ajunge să fie obositor pentru cei din comunitatea sa, pentru că nu respectă timpul și nevoile celorlalți, pentru că este resimțit ca o povară, ca o persoană neputinciosă care face paradă de neputința sa și se așteaptă ca ceilalți să îi sară mereu în ajutor
2.3 Impulsivul
Este cel mai haotic dintre toate cele trei subtipologii. Începe diverse de activități, însă nu reușește să le ducă la final, fiind mereu atras în alte miraje și posibilități. Nu reușește să performeze la nivelul aptitudinilor sale, rezultatele sale fiind dincolo de așteptările pe care le creează. Rușinea care dă naștere mecanismului de apărare narcisic se acutizează, datorită multiplelor sale eșecuri, sentimentul de incompetență devine foarte puternic. Simte că nu are sens și direcție, pentru că trăiește haotic și dezorganizat. Deși disciplina poate fi o soluție, impulsivul nu este capabil să facă lucrurile în mod sistematic. Este predispus spre adicții și alte vicii care îi consumă mult din timp. Se confruntă recurrent cu crize intense de furie, ceea ce îi face pe ceilalți să îl evite, sau chiar să îl îndepărteze.
- Cum se naște un narcisist?
Trăim într-o lume imperfectă, iar traumele nu sunt o opțiune. Fiecare dintre noi ne confruntăm la diferite nivele cu întâmplări traumatice, evenimente care ne expun neputința și ne reflectă fragilitatea în fața lumii. Însă, după cum aflăm din cartea psihanalistului Symington. Neville, Narcisismul: O nouă teorie, această atitudine egocentristă, este o opțiune și nu un destin. Conștient sau inconștient, copilul, de multe ori alege opțiunea narcisică în fața suferinței, alege să se deconecteze de la ceea ce este viu în viața sa, de la ceea be îl poate răni și prin urmare afecta.
Izolarea și singurătatea, împreună cu excluderea sunt factor stresor care de multe, duce autoanularea conectării cu sinele proprii și inevitabil și cu alții.
Consolarea copilului la modul superficial, fără să aibă parte de nutrire emoțională conduce de asemenea de multe ori la dezvoltarea narcisismului. Degeaba îți sunt îndeplinite toate dorințele la nivel de fantezii infantile, fie că e vorba de jucării, excursii sau chiar apetit, dacă nevoile tale interioare, cele care privesc conectarea și intimitatea, sunt neglijate sau chiar anulate.
Manipularea de către figurile de atașament sau poate folosirea copiilor într-o manieră abuzivă pentru îndeplinirea anumitor nevoi emoționale ale părinților (incest sexual sau emoțional, asumarea unor responsabilități care nu te vizau pe tine ca și copil etc.) Astfel că nevoile tale emoționale nu au fost niciodată recunoscute și satisfăcute, sau foarte puțin, așa că nici tu nu ai învățat să le recunoști în tine, pentru ca apoi să ți le îndeplinești într-un mod responsabil.
Aprecierea condiționată de rezultate și respingerea în fața eșecului, conduce de multe ori, la construirea unei iluzii narcisice bazată pe atotputerncie și a autosuficiență.
Mesajele contradictorii sau standardele duble ale părinților pot, de asemenea, să facă un copil să se retragă în narcisism, reușind astfel să evite sentimentul de neputință și dorința de a se putea baza pe părinți, de a depinde de ei pentru sigurnață și protecție.
Un ultim aspect care merită menționat, este cultivarea pe parcursul copilăriei a sentimentului că meriți atenție doar când te comporți într-o manieră specială. Atunci când manifești valorile pe care spațiul tău de includere, le cultivă. Asta paote să îți ofere un statut privilegiat în structura socială din care faci parte, ia rîn cele din urmă sentimentul de unicitate se poate croniciza în sens negativ. De exemplu, într-o familie de muzicieni, copilul care este talentat la muzică, poate să primească mult mai multe încurajări și se poate simți mai important decât restul fraților săi, care nu manifestă același nivel de abilități. În anumite situații, acesată atenție și validare suplimentară din partea părinților, poate să aibă consecințe foarte nefaste asupra dezvoltării emoționale ale copilului.
- Cum poți ajuta un narcisic când ești în relație cu el?
Identifică ce valorizează persoana narcisistă și folosește lucrurile respective pentru a-i restricționa libertatea. O persoană narcisică nu suportă să simtă rușină, astfel că folosește mereu lucrurile pe care le valorizează pentru a-și ascunde sentimentele de posibilă inferioritate în spatele lor. Dacă înțelegi care este Mamona sa, care este acea valoare, acea bogăție, în care el își pune încrederea, vei putea să înțelegi care este fragilitatea sa și ce îl face să se simtă vulnerabil. Narcisicul dezvoltă aceast fantezie a propriei gradomanii, una în care el se simte lipsit de orice constrângere, omnipotent, liber la modul absolut, în sensul că nici o limită nu i se aplică lui. Dacă vei înțelege această mască aurită după care își ascunde chipul durut, vei putea să pe de o parte să te aperi de umilirea lui. În sensul că el mereu va încerca să aibă o relație de putere cu tine, mereu va încerca să îți demnonstreze că ceea ce are el este superior, iar prin faptul că tu nu ai acel lucru valoros, tu îi ești inferior. Vei putea să vezi prin drama și minciuna lui și în loc să te lași rușinat de disprețul lui față de tine, să ai curajul și puterea să îi reflecți propria goliciune și siguranță și poate chiar să simți milă față de toată această paradă de strălucire iluzorie. În al doilea rând, dacă partenerul tău de relație narcisic, începe să devină conștient de propriul lui narcisism, cu atât mai mult, vei avea posibilitatea să îl ajuți și să îl atenționezi când începe să reintre în acest tipar.
Pentru a putea ajuta cu adevărat un narcisic este nevoie să știi cu adevărat cine ești, să îi faci foarte conștient pe partenenerul tău narcisic, că nu tu ai nevoie de el, ci în realitate el este cel care are nevoei de tine, pentru el este cel care trăiește o minciună. Așa că dacă alegi să rămâi în relație, este din din milă față de răul pe care și-l produce singur prin narcisism și în niciun caz pentru că tu te simți inferior lui și ai nevoie să fii copleșit de măreția lui. Însă pentru ca o persoană narcisică să te respecte, este nevoie să îi explici foarte clar limitele tale, limite care să nu fie negociabile. Va fi nevoie ca el să înțeleagă că vor exista consecințe și sancțiuni concrete, dacă el nu îți va respecta valoarea. Astfel că este nevoie ca tu să te gândești la aceste aspecte, iar apoi să i le comunici foarte concret.
Un alt aspect foarte important este faptul că este foarte nevoie să fii empatic, acest om suferă foarte tare, însă are un mod foarte nesănătos de a-și gestiona discomfortul emoțional. El nu este capabil să înțeleagă emoțiile celorlalți, fiind realmente obsedat de ceea ce i se întâmplă lui. Prin urmare, nu încerca să îi spui cum te simți ci fă-l mai degrabă să înțeleagă consecințele acțiunilor lui asupra statutlui relațiilor voastre. Un narcisic nu se va schimba decât atunci, când treptat, va începe să conștientizeze valoarea pe care tu o ai ca și persoană și că acțiunile lui te afectează și tine, iar asta poate avea consecințe foarte grave și asupra lui. Devenind conștient de valoarea ta prin limitele relației pe care o are cu tine, treptat iluzia propriei lui autosuficiențe va slăbi. Dacă autosuficiența de sine slăbește, atunci sinele său are șansa să devină mai autentic, adică mai real și mai asumat în cadrul relațiile unde el există. Însă acest aspect poate avea loc numai când narcisicul înțelege dependența de alții într-un mod sănătos, adică începe să practice interdependența. Nici contradependeța, adică el nu are nevoie de nimeni, nici dependența, adică el este victimă a propriilor lui neputințe, așa că se abandonează fără nici o limită în brațele familiei, societății, a lui Dumnezeu etc, pentru ca mai apoi să dea vina pe acestea pentru eșecurile lui, nici codependența, adică o oscilația între cele două, ci interdependența. Nimic altceva decât faptul că viața personală este darul de a primi și de a dărui mai departe. Suntem o verigă dintr-o generație lungă de oameni, așa că chiar dacă suntem indivizi unici, aparținem unei comunități care îi întregește și îi include într-o unitate mai mare, unde unicitatea se înește cu identitatea.
Pregăște-te pentru negări, reacții pasiv-agresive, furie și alte modalități prin care narcisicul va încerca să își recapete sentimentul îndreptățirii de sine și iluzia superiorității. Pregătește-te și înarmează-te cu răbdăre și spun asta, pentru că știu eu cât de narcisic pot să fiu de așa de multe ori, când sunt confruntat cu carențelele mele de caracter. Pregăște-te și fii tare, pentru că chiar dacă partenerul tău de ralație îți asumă propriul narcisim și defectele aferente, ieșirea din aceste tipare comportamentele este un proces. Pregătește-te!
Un ultim aspect, care merită menționat este: dacă nu ai cu cine, în cele din urmă este mai bine să renunți. Pentru că nimeni nu poate fi ajutat, dacă nu dorește să fie ajutat, nimeni nu se schimbă, dacă nu vrea să se schimbă. Atenție la sindromul salvatorului, pentru că acest rol are la rândul lui elemente profund narcisice. Codependența și narcisimul sunt interconectate, însă despra asta poate vom vorbi mai mult în viitor.
- Auto-Tratament pentru cei care se simt narcisici…
Principala problemă pentru un narcisic este motivația. Pentru a ieși din tiparul tău narcisic trebuie să înțelegi toate beneficiile și costurile care ți le aduce aceasta comportament pe care l-ai dezvoltat de-alungul timpului. Motivația dezvoltării narcisismului este simplă de recunoscut. Nu vrei să îți conștientizezi propria lipsă de control, e prea dureros. A simți rușine implică întodeauna sentimentul umilenței în fața lipsei tale de putere, faptul că nu poți să îi controlezi pe ceilalți ca ei să te considere valoros. Această starea este prea durerosă pentru un narcisisc, pentru ca în acest caz ea echivalează cu anihilarea de sine, cu frica de moarte. În calitate de narcisic, vezi numai aparent beneficii în acest comportomente, pentru că minciunile tale te apără de durerea ta fundamentală, însă în realitate, toate aceste acțiuni aduc și costuri celorlalți. Costuri care ulterior vor deveni și costuri pentru tine. Degeaba te crezi grozav și superior, dacă vei rămâne singur, pentru că măreția ta va ajunge să fie doar un ecou mut, un monolog repetat mecanic în vid . Nimeni nu te va mai vedea, pentru că toți se vor plicitisi inevitabil de minciunile tale. Pentru ca în cele din urmă, chiar și cei care te iubesc, cei care te iubesc sincer te vor părăsi. Aceștia au ales să te iubească nu pentru că le-ai dat tu cu adevărat ceva, ceva ce avea ei nevoie cândva, ci au ales să te iubească pentru că poate au văzut frumusețe în tine, dincolo de meschinărie și minciuni. Însă iubirea umană e limitată, sătuli de minciunile și acuzele tale, ei te vor părăsi, chiar și aceștia inevitabil te vor părăsi. Asta s eva întâmpla nu pentru că nu te iubesc, ci pentru că este prea dureros să te vadă cum te distrugi singur și de asemenea să îți oferi resursele relaționare să te distrugi în continuare ar fi o lipsă de iubire. Nu există iubire fără adevăr, așa că îți vor oferi spațiul necesar să cauți sau mai degrabă să te lași găsit de adevăr. Deci, la modul concret, ce poți face?
5.1 Fă o listă cu avantajele și dezavantajele neacceptării limitelor celorlalți.
De aici iți vei găsi motivația, de ce-ul pentru schimbare. Scrie toate motivele pentru care merită să faci schimbarea: durerea pe care o simți, riscul de a fi părăsit, suferința pe care o provoci celor la care ții. Scrie consecințele negative deja apărute în viața ta și cele ce pot urma în viitor. Fii conștient (dacă e cazul) de lipsa de răbdare pe care o ai și de faptul că, datorită ei, nu îți poți atinge obiectivele pe termen lung,
5.2 Fă o listă cu toate scuzele tale (cele pe care ți le spui ție și celorlalți, atunci când nu respecți limitele altora)
Ceilalți exagerează, ceilalți sunt mult prea slabi, ceilalți nu sunt destul de X, nu fac Y, nu știu Z. Opune-te acestor scuze și acceptă că totul pleacă de la tine. Fiind conștient de ele, îți va fi mai ușor să menții procesul de schimbare.
5.3 Dezvoltă-ți empatia
E probabil elementul central care combate narcisismul. Empatia, după cum ne-ar spune dex-ul [1] este intuiția noastră afectivă, cea care ne permite să fim receptivi față de realitate. În cazul narcisismului, această aptitudine emoțională, devine nedezvoltată, iar asta dintr-un motiv foarte simplu: pentru a fi auto-suficient, este nevoie să îl ignori pe celălalt. Caută să cultivi în mod intenționat aceată abilitate, chiar dacă pare mecanic la început, chiar dacă te simți fals, ea este exact ceea ce tu ai nevoie ca să îți depășești narcisismul. Așa că: fake it till you make it!
5.4 Caută sprijin si feedback.
Lasă-te văzut și caută să dai socoteală pentru progresul tău, altfel te vei închide din nou în minciunile tale și îți vei adânci amărăciunea. Ai nevoie de alții, nu poți singur! Să înveți cum să fii în relații chiar dacă te simți slab, să fii cel care este ajutat nu cel de care ceilalți au nevoie, poate să fie foarte umilitor pentru un narcisic, asta pentru că îi reactiează trauma, însă în acest caz este exact ceea ce ai nevoie. Însă adevărul și iubirea, doar ele, pot să dizolve minciuna care te faci să simți rușine, când ești cel care primește.
5.5 Fă o listă cu sarcinile tale legate de autodisciplină.
Ierarhizează aceste probleme după criteriul plictiselii. Începe să lucrezi la cele mai puțin plictisitoare și avansează în ierarhie. Când ești narcisic urăști să îți amâni recompensa și asta pentru că pur și simplu ai folosit iluziile ca să obții satisfacție și nu investit pas cu pas în realitatea pentru a construi rezultate durbile și semnificative. E dureros să recunoști asta însă de aici pornești! Recunoaște și apoi începe să stabilești obiective realiste unul câte unul, o zi după alta.
5.6 Fă o listă a sarcinilor tale pentru problemele tale legate de dependență.
Scire concret care sunt adicțiile tale și ce ai de făcut în legătură cu ele, iar apoi caută să le rezolvi una câte una, în funcție de nivelul de dificultate. Ia lucrurile ușor, de la mic la mare. Vei dobândi autoeficacitate și încredere în tine cu privire la faptul că poți să îți rezolvi și singur problemele.
5.7 Acceptă varianta de mijloc.
Narcisimul înseamnă infantilism emoțional. Așa că gândirea ta este în alb-negru în ce privește îndeplinirea nevoilor tale. Dacă cineva nu te admiră, te simți bun de nimic, dacă nu primești atenție, înseamnă că nu ești demn de luat în seamă, dacă primești un “Nu”, te consideri respins. Înțelege că există o cale de mijloc în îndeplinirea nevoilor. Poți primi ce ai nevoie și dacă nu e perfect, fără să exagerezi. Conștientizează predispoziția ta spre dramatizare și fatalism și învață să te detașezi de așteptări nerealiste. Acest aspect cere timp, însă pe măsură ce devii mai autentic, iar sentimentul unui sine sănătos crește în tine, nevoia de obține exact ceea ce îți dorești se diminuează treptat.
5.8 E nevoie sa îți simți copilul vulnerabil din tine.
Narcisismul, în unele cazuri, apare ca formă de contraatac la unele nevoi emoționale neîmplinite. Doar când vei găsi și îmbrățișa copilul din tine vei înțelege pe deplin că nu ai nevoie de manifestări narcisiste pentru a-ți îndeplini nevoile. A-ți accepta propriile răni trecute, a sta cu durerea ta și a alege iubirea în locul disprețului și urii, față de ceea ce ai considerat drept slăbiciune în tine în trecut, este calea spre libertate și maturitate emoțională. Nu contează că ai fost respins, umilit, trădat, controlat, abuzat, etc; nu ceea ce ți s-a făcut definește cine ești tu cu adevărat. Chiar dacă ceea ce simți este exact reversul, odată ce accepți ceea ce ți s-a făcut, alegi să ierți pe cei care te-au rănit și pe tine totodată pentru că te-ai lăsat definit de acea rană, acceptarea și iubirea pot începe să își facă lucrarea vindecătoare.
- Concluzie:
Narcisimul nu ține doar de acei indivizi toxici, de acele pesonaje sinistre de care toată lumea dorește să fugă, narcisimul este un spectru, un continuum aș putea să spun. Fiecare dintre noi îl dezvoltăm într-o măsură mai mare sau mai mică și asta pentru că nu suntem suficienți de puternici ca să avem forța emoțională ca să putem să stăm până la capăt cu propria noastră rușine, să facem asta fără a deveni inevitabil tiranici sau slugarnici. Toți avem nevoie să descoperim acele aspecte din viața noastră unde încă suntem focusați pe noi înșine și prin urmare, incapabili să acceptăm propria noastră lipsă de control. Pentru ca apoi, după ce am conștientizat cât am fost de orbiți de propria noastră vanitate, să primim puterea de a ierta și a ne ierta, pentru că doar dragostea le acoperă pe toate. Narcisimul îți ascunde rușinea ta de tine, dar odată cu ea și pe aproapele tău de tine și odată cu acesta și posibilitate iubirii. Lasă-te văzut așa cum ești și rușinea va dispărea. Lasă-te văzut, iar Dumnezeu, Cel care este dragoste, va ispăși și va acoperi tot ceea ce crezi că te face respingător. Pentru că exact lucrurile care te fac să simți rușine și să te ascunzi, sunt acelea pe care El a avenit să le vindece prin iubire…
Bibliografie:
[1] Symington. Neville Narcissism: A New Theory (1993), editura Karnac Books
[3] Narcisismul – riscul nevoii de a fi special și cum vindeci un narcisist in relatie
