Ritmul din noi

Ritmul este în noi și între noi. Iar aici, la Much To Be Told, vrem să vorbim despre ritm, deoarece el reprezintă o componentă majoră a lucrurilor care fac din festivalul un-TOLD un punct de atracție pentru așa mulți. Vom vedea, astfel, de ce ritmul contează așa de mult. Contează cu cine intri în ritm, cotează cu cine te sincronizezi ritmic.

Și totuși, de ce ne-ar păsa de ritm? În primul rând, pentru că el ne conectează cu lumea. Toate acțiunile pe care le realizăm fie conștient, fie inconștient, intră sub incidența ritmului. El are un rol crucial în ascultare și în vorbire, în predicția discursului celuilalt în locuri unde există sunet, în mersul nostru biped, și chiar în cadrul fluxului emoțional pe care îl schimbăm unii cu alții. Ritmul este un aspect esențial realității.

În ce îl privește pe om și viețuirea lui pe acest pământ, ritmul a fost prezent în toate civilizațiile pe care el le-a dezvoltat, fiind folosit și cultivat sub variate forme. Părinții își leagănă copiii ritmic pentru a-i alina. Ritmurile caracterizează ceremoniile tribale, procesiunile militare și religioase pe care le întâlnim în culturile mai dezvoltate. Poezia era recitată ritmic din antichitate, pentru a servi mai bine memorizării ei, precum spun unele consemnări în legătura cu opera lui Homer. Munca repetitivă, dar și cea complexă, creează predispoziție spre realizarea unui ritm specific. Acest aspect, care apare în mod spontan, caută să spargă monotonia timpilor lipsiți de sens, însă vizează totodată și creșterea productivității procesului. Lucrătorii care sparg pietre cântă pentru a păstra ritmul necesar loviturilor de ciocan, lucrătorii poștali din Ghana care ștampilează scrisori folosesc un ritm foarte precis pentru a-și eficientiza munca, sau țesătorii din covoare din Iran folosesc cântece cu o structură muzicală complexă pentru a transmite colegilor lor de breaslă tiparele geometrice care se cer țesute mai departe. Toate sistemele și stilurile muzicale sunt organizate în baza unor motive ritmice. Într-adevăr, universalitatea ritmului este un argument puternic pentru existența unor procese biologice specifice care guvernează percepția și producția ritmului. Unii chiar văd ritmul drept elementul de bază pentru conștiință. 

Despre ritm în sens biologic 

Cel mai palpabil mod în care noi oamenii suntem confruntați cu existența ritmului este la nivelul biologicului. Chiar dacă nu suntem toți familiari cu noțiunea de ritm circadian, cu toții suntem familiari cu efectele pe care el le are asupra corpului nostru. Ritmul circadian, în termenii unei definiții etimologice, reprezintă rotundul unei zi, altfel spus, întregul ei. Însă, în termeni fiziologici, acest ritm corporal intern se traduce printr-o secvență ciclică de hormoni care sunt secretați la intervale regulate. Astfel, organismul nostru și funcțiile sale biologice sunt controlate pentru a ne putea adapta optim la succesiunea zi-noapte, activitate-odihnă, maxim energetic-minim energetic etc. Toate acestea există datorită inteligenței native a corpului nostru de a se auto-echilibra în scopul creșterii calității vieții⁷. Acest ritm este reglat de o sumedenie de factori externi, numiți zeitgebers, care activează ceasul biologic intern prin expunerea la ei. Ei au fost identificați de către Jürgen Aschoff, unul dintre fondatorii cronobiologiei. Cel mai important dintre acești factori este lumina, urmat însă de mulți alții. Unul dintre acești factori secundari care se merită menționați este și interacțiunea socială. Acest lucru ar trebui să ne facă să ne întrebăm: oare de ce festivalul UNTOLD, prin desfășurarea lui, adună un colectiv așa mare de oameni pe timp de noapte și de ce aceste evenimente muzicale, care au în centru frenezia în masă, se petrec pe întuneric? 

Deja știința începe să se autosesizeze cu privire la expunerea la lumina anormală pe timpul nopții, vorba Eclesiastului, înțelepciunea strigă în piețe, însă nimeni nu aude. Chiar un articol din revista Nature abordează rolul jucat de lumina artificială în reglarea stărilor afective, creierul suferind din cauza expunerilor la lumina artificială pe timpul nopții. Existe dovezi tot mai clare care ne arată că întreruperea ritmului circadian are efecte asupra zonelor din creier implicate în ajustarea emoțiilor. Iar asta are loc, în mod direct, prin afectarea neurologică a ritmului biologic interior sau, în mod indirect, prin alterarea neuroplasticității și a circuitelor neuronale.¹⁰ Ce anume se mai poate să zicem? Am evoluat foarte mult în materie de cunoaștere științifică, noi ca societate… Tocmai am reușit să demonstrăm cantitativ că este mult mai bine să stai noaptea în pat pe întuneric. Din păcate, trăim o eră când avem motive indiscutabile să începem să dormim noaptea. E un pas în față spre o viață tot mai sănătoasă… Sau, cel puțin, nu mai pot exista scuze adecvate pentru sfidarea naturii noastre biologice, sub pretextul că facem ce vrem cu timpul nostru de somn, fără să suportăm consecințele adecvate.

Există o sumedenie de dezechilibre psihice și somatice care decurg din nerespectarea acestui ritm. Printre consecințele negative din arealul tulburărilor psihiatrice, amintim: tulburarea bipolară, tulburările de somn⁷, depresia. La nivel strict somatic, putem vorbi de o varietate largă de tulburări metabolice, chiar și tulburări cronice, care pot să apară atunci când suntem expuși în mod anormal la lumină. Astfel, crește riscul de apariție a tumorilor, a diabetului, a obezității, iar aceasta tot pe filiera lipsei de respectare a ritmului natural al proceselor fiziologice.⁹

Sincronicitate, ritm, echilibru, acestea sunt aspectele care definesc indiscutabil calea spre o viață sănătoasă și împlinitoare. 

Ritmurile rapide și încete/lente? (sugestie)

Limbajul probabil nu este ceea ce ne vine prima dată în minte când ne gândim la ritm. Se poate, totuși, că ai învățat la școală despre prozodie, despre ritmul iambic și trohaic, despre anapest. Însă, în afara contextului poeziei, nu prea ne gândim la limbaj în termeni de ritm. Însă, în realitate, ritmul este un ingredient indispensabil comunicării lingvistice. 

Ritmurile pot să fie clasificate prin scalarea lor din punct de vedere temporal. Astfel, ajungem să vorbim despre ritmuri la care le corespund timpi scurți sau timpi lungi. Discursul are diferite elemente structurante de ritm și ele sunt: fonemul (unitatea de bază, adică sunetul și litera corespunzătoare), silaba, cuvântul, propoziția, fiecare dintre ele manifestându-se cu propria sa viteză. Înțelegem, astfel, că discursul vine în unități de mărimi diferite. Una este că vorbim despre viteza sunetului pe care îl face o literă, iar aici vorbim despre capătul inferior al dimensiunii ritmului discursiv, și alta este mișcarea lentă de creștere și de descreștere a intensității, manifestată pe parcursul unei propoziții. Și asta pentru că, în acest caz, vorbim despre limita superioară a dimensiunii vizate. Aceste elemente ale discursivității constituie ritmuri pe care arealul minții noastre care se ocupă de sunet, are nevoie să le sorteze. Ca să înțelegem asta, putem încerca, în mod practic și individual, să ne concentrăm pe părțile lente ale vorbirii, de exemplu, fluctuațiile înălțimii sunetului care însoțește vorbirea, și astfel să ignorăm ritmurile rapide. Un caz particular ar fi sunetele atribuite vocalelor și consoanelor care alcătuiesc cuvântul rostit.

Această ierarhie temporală este activă și în muzică. Întâlnim în muzică fraze lente și ritmuri constante, note susținute și note care se schimbă rapid, dar și triluri sau lovituri puternice de tobă. Iar dacă suntem în natură, structurile sonore de dimensiuni temporale variate la care suntem expuși se întrepătrund pentru a include în ele sunetele mediului ambient care sunt dincolo de influența noastră, mișcarea pașilor când mergem pe o cărare, și aici vorbim atât de pași rapizi, cât și de pași lenți, dar și sunetul crengilor și al frunzelor strivite sub picioarele noastre. Așa că precum sunetele sunt aranjate în lungimi temporale diferite, ritmurile lor corespondente din creierului nostru vin în viteze diferite. Structurile subcorticale sunt echipate pentru durate de ordinul microsecundelor, pe când cortexul este mult mai capabil să integreze sunete cu o desfășurare în timp mult mai îndelungată. 

Ritmul este în noi 

Dacă ai cânta doar la tobe conga folosind un ritm specific, ai putea vedea în înregistrarea activității undelor creierului tău cum activitatea neuronală se repetă în sincronicitate cu ritmul abordat la fiecare jumătate de secundă. Dar ce face creierul dacă, împreună cu ritmul tobelor conga, ascultăm și un alt cântec, unul care este sincronizabil cu ritmul tobelor? Ceea ce observăm este faptul că în activitatea creierului se va putea distinge apariția unui nou ritm, unul diferit de ritmul tobelor și al cântecului. Așa că pe lângă răspunsul evident, analogic ritmurilor exterioare, vei putea observa încă un semnal mai mic. Acest nou semnal provine din capacitatea creierului de a înțelege perechile de timpi accentuați și neaccentuați din cele două ritmuri. Pentru ca, astfel, el să recompună la nivel de unde cerebrale tempoul. 

Asta ne vorbește despre faptul că, de fapt, creierul nostru are capacitatea de a fi antrenat la nivel fiziologic în ritmul muzical, dar și de a prezice, totodată, ritmurile explicite și implicite prezente în muzică. Însă, acest semnal în plus, cel care recompune tempoul celor două ritmuri, nu apare atunci când cântecul adăugat ulterior devine nealiniat ritmului tobei de conga. Altfel spus, sfidează ritmul stabilit anterior prin sincronizare. Răspunsul minții la bătaia de tobă este profund conturat de contextul auditiv. Organizarea ritmică operează automat când ascultăm sunete. Însă, dacă expectanțele noastre la nivel de ritm sunt încălcate, atunci creierul nostru se comportă diferit, și asta datorită simțului nostru intern, specializat în perceperea ritmului. 

Inteligența ritmului 

Imaginează-ți cântecul foarte popular “Shave and a haircut, two bits” și bate ritmul cu degetul pe masă. Când bați cu degetul, în mod normal, marchezi duratele cântecului. Fiecare durată corespunde unui sunet, care devine reprezentat prin ritmul bătut. Însă, în acest caz, timpii de pauză devin ignorați. Însă, atunci când bați cu piciorul, marchezi mai puțini timpi, deoarece îi marchezi doar pe aceia care corespund timpilor accentuați. Iar în această situație, acești timpi bătuți cu piciorul includ chiar și o pauză. Și asta pentru că muzica are atât durate, care se organizează după tipare ritmice, dar are și accente, care structurează la un nivel și mai profund muzica.

Putem, astfel, să presupunem că există mai multe tipuri de inteligențe ritmice. Nu ai cum să prezici dacă cineva va reuși să realizeze o sarcină legată de un anumit nivel al ritmului pornind de la faptul că el se descurcă la un alt nivel ritmic. Acest lucru a fost observat în cazul persoanelor la care a fost lezat țesutul cerebral și care erau astfel capabile să perceapă unele aspecte ale ritmului, însă altele nu le puteau procesa. Prin urmare, a fost înțeles că aceste distincții sunt fundamentale cu privire la modul în care sistemul cerebral funcționează. Putem observa disocieri în abilitățile ritmice, în fiecare dintre noi, aspect care confirmă ideea că ritmul nu este o abilitate de tipul totul sau nimic. Deoarece abilitatea noastră de a executa un tip de ritm sau altul este strâns legată de abilitățile noastre de natură lingvistică. Iar în acest domeniu al limbajului poate să existe, de asemenea, o lipsă de coerență masivă între multiplele domenii ale abilităților lingvistice pe care un individ le posedă. Și, astfel, prin intermediul abilităților noastre care vizează ținerea ritmului și a accentelor, se poate prezice aptitudinea noastră de a citi și de a dezvolta limbaj.

Într-un mod foarte simplu, ritmul în discurs ne spune când informația importantă începe și când ea se oprește. Silabele accentuate apar la intervale aproximativ egale și, în mod foarte important, ele vehiculează mare parte din informația conținută în discurs. Atunci când ritmul curge continuu, ascultătorul este ghidat spre aspectele esențiale comunicate în propoziție, și asta prin intermediul predicțiilor pe care ritmul le realizează în receptor. El este astfel pregătit să înțeleagă mai bine conținutul cuvintelor rostite. Pentru ca prin înțelegerea mai bună a cuvântului rostit, să poată să vină și posibilitatea de a învăța să citim, dar și capacitatea de a face conexiunile necesare între sunetele limbajului și forma lor scrisă.

Ritm și socializare

Cum ne conectăm și ce simțim în legătură cu o altă persoană ține foarte mult de ritm. Cei care conversează în timp ce merg ajung chiar să își sincronizeze mersul, pentru a putea comunica mai bine. De exemplu, Snowball, papagalul cacadu, va dansa împreună cu tine, însă, dacă ieși din ritm, nu te mai percepe conectat, el își va pierde interesul, se va întoarce și te va neglija. 

Ritmul ne influențează de asemenea atitudinile sociale. Măsura în care o persoană se sincronizează cu alta în cadrul unui experiment afectează opinia celui interogat cu privire la aversiunea sau preferința celuilalt participant în raport cu el. Studenții din cadrul unei facultăți au fost instruiți să bată ritmul alături de un metronom, în timp ce un alt experimentator bătea, la rândul lui, cu degetul, ritmul în apropiere. Ceea ce s-a observat a fost faptul că atunci când experimentatorul reușea să bată ritmul cu aceeași viteză, atunci nota dată la întrebarea: “cât de agreabil este experimentatorul?” creștea. Iar copiii preșcolari care au fost rugați să îndeplinească o sarcină care presupunea sincronizarea cu un anumit ritm au obținut rezultate mult mai bune atunci când sunetul venea de la o altă persoană decât atunci când sunetul era emis de un difuzor impersonal.

Chiar și în cazul copiilor foarte mici, sincronizarea cu alte persoane duce la generarea de emoții pozitive față de acestea. În cadrul unui studiu s-a realizat un experiment care presupunea ca participanții să legene un bebeluș pe ritmul unui cântec. Unii dintre participanți au ținut cont de ritmul cântecului, pe când ceilalți participanți au încălcat ritmul în mod intenționat. Când sesiunea de legănat s-a terminat, copilașul a fost pus pe podea, iar adultul, în mod deliberat, a scăpat un obiect pe jos și s-a comportat ca și cum ar avea nevoie de ajutor ca să îl caute. Ce s-a observat a fost faptul că bebelușii care au fost legănați pe ritmul cântecului erau mult mai receptivi la a ajuta adultul să găsească obiectul. Iar această disponibilitate a bebelușului de ajuta adultul vorbește despre formarea unei legături sociale care promovează cooperarea, prin intermediul sincronizării ritmice.  Bebelușii care au fost legănați, însă fără a se ține cont de ritm, au dovedit mult mai puțin interes în a ajuta adultul. Sincronizarea la nivel de ritm duce la sincronizare interpersonală.

Deși acest articol arată doar în parte prezența ritmului în multiplele aspecte ale vieții noastre umane, dincolo de posibilitatea de a cuprinde integral manifestarea lui, înțelegem fără probleme faptul că ritmul ne structurează experiența în întreaga ei amplitudine. Ne oferă, prin limbaj și muzică, dar și prin socializare, posibilitatea sincronizării la nivel comunitar. Sentimentul de siguranță se instaurează prin ritm, iar cooperarea și armonizarea între oameni decurge natural. Asta din cauza faptului că tiparul validează nevoia de predicție a creierului, dar și de interconectare socială, prin identificare cu ceea ce este deja înțeles și astfel asumat la nivel de grup.

Ritmul ne definește, iar dacă înțelegem asta, el are posibilitatea să ne și unească. Tot el este soluția spre o viață împlinită la un nivel profund. Haosul nu creează nimic prin sine însuși, deoarece singurul său beneficiu direct este să ne amintească constant de limita noastră de a depune un efort perfect constructiv. Însă ritmul, atunci când este onorat, devine posibilitatea adevăratei creații, a depășirii limitelor sub a căror apăsare cădem constant. Dacă nu înțelegem valoarea ritmului, vom ajunge să ne înșelăm singuri. Prin urmare, devenim frustrați din cauza lipsei de ritm din viața noastră, însă nici nu dorim să depunem efortul ordonării ei, pentru ca, în cele din urmă, să ajungem să credem că haosul este singura realitate. Haosul este fertil și plin de posibilități, nu este doar dizolvarea formei prezente, iar din acest motiv, este profund seducător. Dar chiar și haosul are nevoie să fie experimentat într-un ritm controlat și ordonat, pentru a deveni puntea pentru o schimbare reală. Chiar și în haos există ordine, chiar și în haos există ritm.

Nu mergeți la un-TOLD să trăiți un moment de intensitate izolată. Așa frângem puținul ritm pe care noi, în calitate de oameni ai secolului XXI, îl mai avem, ritm care ne oferă șansa de a mai găsi și noi un strop de odihnă. Cultivați gratis ritmul bucuriei de a fi real și viu, zi de zi. Veți găsi adevărata odihnă, cea care umple interiorul. Nu vă risipiți viața în dezordine, pentru ca apoi să fie nevoie să stingeți strigătul sufletului prin senzații temporare. Senzații care nu fac altceva decât să te facă să îți uiți durerea pe moment, pentru ca apoi să te reîntorci la aceeași dezordine care îți guverna viața, să acumulezi din nou și mai multă lipsă de sens și astfel să te reîntorci la minciuna care te alină. Acesta este modul simplu prin care devii dependent de senzațiile vândute la bâlciul UNTOLD!

Bibliografie:

1. The Extraordinary Ways Rhythm Shapes Our Lives
2. Qualitative and Quantitative Features of Music Reported to Support Peak Mystical Experiences during Psychedelic Therapy Sessions 
3. Joint drumming: social context facilitates synchronization in preschool children
4. Musicians Without Borders
5. Rhythm in speech and language: a new research paradigm
6. Interpersonal synchrony increases prosocial behavior in infants
7. Circadian_rhythm
8.  Zeitgeber
9. Artificial Light Exposure and Circadian Rhythm
10. Timing of light exposure affects mood and brain circuits