Societatea și cultura de azi produce în mare parte bărbați infantili. Nu cred că sunt mulți care au o altă părere. Ar fi multe de spus despre cauzele acestei regresii în masă, însă soluția pentru a ieși din această situație este una simplă, mereu a fost așa.
Nu există nici o diferență între mascul și bărbat. Atâta tot că în cazul speciei Homo Sapiens (așa le zic la oameni cei care se țin mari cunoscători) masculul poartă numele de bărbat. E normal să ne fie frică de definiții închise în ce privește trăirea subiectivă. Suntem aproximativ 4 miliarde de bărbați pe această planetă, iar bărbăția este experimentată diferit la nivel personal de fiecare dintre noi, pentru că trupurile noastre nu sunt identice între ele. Nimeni nu își dorește să brand-uiască masculinitatea, la fel cum anumite firme sunt asociata cu un anumit statut (vezi Armani, Kelvin Klein, Gucci etc.), o astfel de abordare este complet exclusă! Totuși, avem pe de o parte componenta biologică a masculinității care este una obiectivă și prin urmare ne-negociabilă, a fi bărbat înseamnă a avea cromozomii de tip XX, iar pe de altă parte, actualizarea acestei masculinități în mod individual implică asumare subiectivă a unor repere valorice și practicarea lor în mod concret. Valorile sunt obiectivele noastre morale stabile, pe care vrem să le întruchipăm în acțiunile noastre, acele calități pe care le dorim drept definitorii pentru statutul nostru. Însă, ele devin realizabile numai prin practicarea și cultivarea lor de fiecare dintre noi în subiectivitatea și individualitatea proprie. Nu există bărbăție ca și definiție completă, ce există însă în schimb sunt acei bărbați asumați care practică în contextul personalității lor particulare, adevărate valori bărbătești. Dar care sunt aceste repere valorice necesare bărbatului de azi și care este sensul lor ca și finalitate?
Bărbatul și femeia nu pot să aibă definiții separate, pentru că ei există ca și părți complementare a întregului familiei. Scopul familiei este copilul și creșterea lui sănătoasă, pentru ca oamenii, în calitate de continuitate generațională, să aibă șansa de a duce viața mai departe. Prin urmare valorile bărbatului au legătură cu formarea și susținerea familiei, iar ele privesc rolurile sale specifice în cadrul acestui context social de bază. Nu există nici bărbăție suspendată în vid, care este produsul unei identități imaginate, care face sens doar pentru tine, bărbatul există în și pentru familie. Chiar dacă un bărbat nu se căsătorește și nu are copii, asta nu înseamnă că masculinitatea sa nu poate să fie actualizată în contextul mai amplu al familiei umane. Orice celulă socială unde viața are continuitate, pentru că ea este ocrotită și hrănită, poate să devină o familie. Cei care o vor duce mai departe această viață, copiii acestei societăți, au nevoie de bărbați care să îi susțină în proces, bărbați care le pot arăta sensul propriei lor masculinități în contextul particular unde ei se află. Deși bărbăția își primește identitatea primară din contextul familiei formată dintre un bărbat și o femeie, există mulți bărbați maturi care nu au avut parte niciodată de o familie biologică. Totuși, ei îi depășesc pe mulți care sunt tați biologici, pentru că au curajul de a-și asuma vocația dăruită de Creator, vocație care este în continuarea biologiei proprii, vocație care presupune inițiativă, protecție și susținerea cu resursele necesare a celor care hrănesc și asistă(rolul matern) pe cei care se dezvoltă și sunt împuterniciți în procesul maturizării lor(micuții/copiii). În acest context voi vorbi în primul rând despre: aventură, camaraderie, credință(curaj) și justiție, dar și despre asumare în calitate de sumă și fundament a tuturor acestor valori.
1. Aventura este definită în accepțiunea mea, drept o acțiune a cărei finalitate este incertă. Nu avem siguranță completă cu privire la rezultatele pe care le vom obține, însă ne asumăm asta și inițiem acțiuni care ne permit să creștem și să ne dezvoltăm. A cunoaște o tânără și a întemeia o familie este o adevărată aventură, una care te poate duce pe culmi sau în văi. Însă a rămâne neangajat, mereu capabil să evadezi înspre următoarea femeie fatală, care îți promite o nouă formă de plăcere diferită de iritarea pe care ți-o aducea partenera anterioară, presupune a rămâne un sugar infantil. Acesta este portretul unui bărbat imatur emoțional care trece de la un sân la altul și schimbă o jucărie cu alta. Pentru că a rămâne blocat în orizontul unor astfel de aventuri nu aduce nimic cu adevărat valoros, din contră te lasă blocat într-o fantezie. A porni o afacere nouă care te pasionează, după ce ai obținut o diplomă și ai practicat o meserie ani de zile este o adevărată aventură, una a cărei finalitate te poate face bogat sau mai sărac decât erai la început. Însă a rămâne prizonier unui context de confort și predictibilitate anostă, fără a iniția ceva care să vină din identitatea ta personală și din iubirea ta de viață, te va face să acumulezi amărăciune și să simți că te-ai trădat pe tine, odată cu respingerea aventurii din orizontul devenirii tale.Pentru că adevăratul eșec nu înseamnă să nu reușești din prima, adevăratul eșec înseamnă să nu încerci deloc pentru că îți prea frică că nu vei reuși și astfel vei pierde puținul confort prin care te consolezi. Cine se aventurează de multe ori pierde, însă atunci când există înțelepciune și asumarea procesului de dezvoltare, pierderea e o lecție, o învățătură bine primită care în cele din urmă se transformă în câștig.
2. Dacă valoarea aventurii încă mai supraviețuiește printre bărbații de azi ca și idee demnă de a fi urmată, în fond e plin youtube-ul de vorbitori motivaționali care promit să ne transforme în masculi alfa dominanți care inițiază noi acțiuni, valoarea camaraderiei a devenit ceva uitat aproape de tot, un concept ajuns aproape de dispariție. Bărbații din vremuri mult apuse, legau prietenii profunde prin greutățile pe care le înfruntau împreună, prin luptele pe care le duceau cot la cot pentru ceea ce iubeau: patrie, idealuri politice, sau poate doar o recoltă/ vânătoare care să le asigure supraviețuirea lor și a familiei. Adevărații bărbați se nasc în focul bătăliei și a anduranței în fața provocărilor. Ei nu sunt rezultatul spa-urile de wellness și a mall-urile de azi, care anesteziază partea bună a agresivității. Acele oaze de plăcere care îi lasă pe tinerii de azi cu iluzia că masculinitatea lor e diferită de cea a înaintașilor lor mai involuați, astfel că ei nu mai au nevoie să asume lupta absolut necesară care transformă un băiețel într-un bărbat. A avea camarazi înseamnă a avea comunitate, iar o comunitate se naște în jurul iubirii comune pentru ceva care ne aduce împreună. Nimeni nu militează pentru a te pierde în mulțime, însă, chiar și măriile spirite care au străbătut culmile vieții, au avut tovarăși de drum. Nimeni nu a reușit de unul singur, iar asta pentru că singurătatea este otravă pentru suflet. Isus a avut un ucenic preaiubit, singurul dintre cei doisprezece care i-a fost alături la cruce, pe apostolul Ioan. Emil Cioran, filozoful disperării născute din lipsa de sens, l-a avut de partea lui pe mare avocat al ortodoxiei, Petre Țuțea, în calitate de prieten. Dincolo de scârba mărturisită a acestuia pentru cuvinte, el a găsit consolare în cultivarea dialogului amical, în acest spațiu al sensului pe care două suflete înrudite îl nasc între ele. Doar în mica ta trupă de tovarăși de aventură poți să ai șansa să îți eliberezi autenticitatea și să devi complet viu alături de alții, pentru ca inimile voastre să fie eliberate odată pentru totdeauna de frică de incertitudine în lumina experienței trăite împreună. Singur nu vei reuși niciodată sa te desprinzi din mirajul minții tale leneșe sau de capcana culturii de azi care amputează puterea masculină, pentru că îi e prea frică de forța ei.
3. Am zis credință, însă în cele din urmă credința, dincolo de orizontul religios, se rezumă la curajul de a realiza la nivel de faptă, lucrurile pentru care ai speranță. Ai nevoie de credință atunci când fondezi o familie, curajul de a spera într-un final frumos. Atunci când există așa multe contraexemple în jurul tău, aceastaeste dovada asumării masculinității tale, a luptei bune pe care o duci. Ai nevoie de credință atunci când inițiezi o nouă afacere pentru că există așa mulți care au falimentat în planurile lor. Totuși orientarea constantă spre speranță, în baza reușitei altora în ce privește aventura financiară în acest caz, îți poate alimenta curajul de a iniția ceva practic. A privi spre șansă cere curaj, a asuma posibilitatea victoriei necesită credință. Nu uita toate aceste valori sunt interconectate! Așa că aventura este implicată în credință, pentru că speranțele tale, care se actualizează prin credință, vizează lucrurile care încă nu sunt, și prin urmare cer participarea ta la aventura realizării lor. Credința implică camaraderie pentru că oamenii au nevoie să fie refocalizați asupra valorilor spre care țintesc. Ei are nevoie de indicarea continuă a lucrurilor pe care speră să le vadă realizate. Cei care ne sunt alături în procesul dezvoltării noștrii au rolul de a ne reaminti valorile, obiectivele și sensul luptei pe care o ducem. Noi nu existăm înafara acelora care ne permit să avem parte de aventură, cei care ne susțin și ne sunt complementari în slăbiciunile noastre. Pentru ca împreună putem să ne susținem unii pe alții în procesul aventurii, dar și să ne investim prin respect și valorizare reciprocă cu acel curaj necesar înaintării în direcția valorilor pe care ni le-am asumat.
4. Justiția este asociată în principal cu încălcarea unor drepturi sociale și cu restituirea daunei realizate de către cel care a greșit. Însă justiția este mult mai mult decât atâta, justiția este acel loc unde adevărul și dreptatea se întâlnesc, iar cei slabi sunt ridicați de către cei puternici pe umerii lor, pentru ca și ei la rândul lor să aibă șansa să crească și să se dezvolte. Trăim într-o lume unde forța și puterea de a intimida prin violență au de obicei câștig de cauză. Acestea două sunt folosite de către cei care conduc pentru a obține ceea ce își doresc și pentru a-și apăra interesele în fața unor competitori. Însă cei slabi, cei care nu pot lupta pentru ei pentru că nu au mijloacele necesare, sunt mereu excluși de la împărțirea resurselor, iar majoritatea celor cu posibilități nu își folosesc resursele pentru a oferi oportunități egale și celor care nu au același context ca și ei. Asta se întâmplă din simplul fapt că puterea creează dependență. Oricine o are știe că poate să o piardă, astfel se naște minciuna în mintea celui vrăjit de propria lui formă de putere, că nu poate să își permanentizeze puterea, numai prin sporirea ei continuă. Un adevărat bărbat, un bărbat asumat, știe că puterea lui masculină este un lucru efemer. El știe că puterea lui a ajuns să existe pe baza comunității sale care l-a crescut, dar și că va continua să persiste, doar prin comunitatea care va rămâne după el. Smerit de limitarea lui, el caută să ofere un spațiu de siguranță unde și alții la rândul lor pot să aibă parte de o astfel de dezvoltare. El caută să protejeze, să ofere și să conducă această comunitate unde justiția poate să fie înfăptuită și în dreptul celui slab. Poate să facă asta pentru că el la rândul lui este conștient că fost slab și a fost ridicat de alții mai puternici, dar și că în viitor va ajunge din nou slab și atunci va fi susținut și protejat de alții pe care el i-a împuternicit când ei erau slabi.
A face justiție în mod practic, înseamnă de multe ori să ai puterea să te detașezi fața de interesele tale individuale, chiar să îți lași imaginea publică denigrată pentru ca adevărul să fie realizat, să nu disprețuiești rușinea de a fi expus drept falimentar în diferite roluri pe care le-ai avut de îndeplinit, este ceva care mereu implică un cost, un sacrificiu necesar. Dacă copilul tău a făcut-o lată, poate chiar a comis o infracțiune, nimic nu te îndreptățește să îi justifici prostia și să îl lași să nu sufere consecințele, pentru că este al tău, iar motivația ta personală este mai importantă decât a altora. O astfel de dreptate este strâmbă! Poate ai o afacere, iar urmărirea intereselor tale este ceva care îți curge prin sânge. Însă atunci când expansiunea ta financiară, blochează bunăstarea altora justiția se cere înfăptuită. Nu pot să uit exemplul unui fermier din satul soției mele, care a primit acordul autorităților de a capta toată apa potabilă din localitate, iar asta doar pentru că era un om suficient de bogat. El și-a realizat nevoile fermei sale, iar sătenii au rămas fără apă de băut. Nu putem vorbi de o perspectivă valorică care implică justiția, atunci când nevoile legitime ale celorlalți sunt date la o parte așa de ușor, în numele câștigului personal.
Este nevoie de aventură în viețile bărbaților, căci viața în sine este o explorare plină de recompense și primejdii. Toți însă au dreptul la un astfel de parcurs, toți merită să aibă șansa să exploreze viața, iar a te asigura de de oportunități egale pentru toți înseamnă a face justiție reală . Este nevoie de camarazi pentru a câștiga lupta pentru adevă, pentru ca justiția să fie instaurată în favoarea celor care se cer apărați de cei prea egoiști în puterea lor. Este nevoie de credință și curaj pentru a oferi justiție într-o lume unde de obicei prosperă cei violenți și vicleni, pentru a spera la un orizont mai bun, un loc unde și dreptatea poate să aibă câștig de cauză. În cele din urmă, asumarea, nu poate să lipsească din înfăptuirea reală a justiției, pentru că în fața nedreptății este nevoie de integritate și loialitate fașă de adevăr pentru a numi abuzul abuz și pentru a lupta luptele pe care tu ai nevoie să le duci.
5=(4+1). Cred cu tărie că sfârșitul și începutul tuturor acestor valori este asumarea. Cred asta pentru că a te supune de bună voie unei autorități, adică să le permiți altora să te tragă la răspundere pentru alegerile tale libere, este esența adevăratei trăiri pentru un bărbat. Este efortul necesar pentru a trece de la stadiul de mascul la cel de bărbat. Nu poți deveni o autoritate, dacă nu înveți te supui de bună voie și fără constrângeri exterioare unei autorități. Cu toții facem în mod individual alegeri proaste, alegeri care ne afectează viața. Mai mult, în viață, mai ales ca și copii, suntem nevoiți să suportăm consecințele alegerilor înaintașilor noștri, alegeri care în multe cazuri au efecte dezastroase pentru noi și parcursul nostru. Asta înseamnă că suntem victime, că suntem neputincioși în fața destinului pe care ni-l impune familia, societatea, sau chiar limitările corpului nostru? Dacă alegem resemnarea în fața limitărilor noastre, pe de o parte ceea ce ne rămâne este sfidarea oricărei judecăți de valoare ca și bun simț împreună cu justificarea de sine, unii ajung chiar și la violenței față de cei care se interpun între ei și prada lor. Pe de altă parte, ceea ce rămâne este frustrarea în fața lipsei de satisfacție și împreună cu ea victimizarea, pentru că a asuma propriul eșec este o povară prea mare de dus pentru unii, așa că alții devin vinovați pentru suferința lor.. Însă dacă vrem să fim mai mult decât niște simpli masculi care vor doar să domine și să se împerecheze, avem nevoie să asumăm libertatea de a decide și de a da socoteală pentru deciziile noastre. Este absolut necesară asumarea propriilor noastre limitări și eșecuri, pentru că asta vine împreună cu deschiderea față soluțiile posibile și procesul pe care implementarea acestora îl presupune. Este absolut necesară asumarea propriilor limitări și eșecuri. Doar prin recunoașterea falimentelor noastre, acele soluții necesare rezolvării lor, împreună cu procesului de implementare a acestora poate să apară în mod real. Victor Frankl, celebrul psihiatru evreu, supraviețuitor al lagărelor naziste este un strălucit exemplu a asumării libertății de a alege. Căci în concepția lui, chiar dacă orice libertate socială îți este luată, mereu rămâi cu libertatea de a asuma atitudinea în fața a ceea ce ți se întâmplă. Asta înseamnă cu adevărat să fii victorios acolo unde ești, să depășești din interior tragedia de care ești învăluit din exterior.
Avem nevoie să îndrăznim să pășim în aventura vieții noastre împreună cu alții care fac același lucru. Să practicăm în comunitate credința și curajul de avea speranță în creștere și îmbunătățire. Doar așa vom putea să luptăm plini de pasiune pentru justiția celor care sunt apăsați de rău și prin urmare nu pot să lupte singuri pentru ei.
